Adriana: “nu m-a lasat sa trec pana nu m-a pupat. Pe gura.”

Am fost într-un atelier de reparatii articole din piele, pe strada Caderea Bastiliei, in Bucuresti. Acolo lucreaza un batranel care la inceput mi s-a parut haios, pana a ajuns sa imi spuna ca merit un barbat adevarat. Nici nu stiu cum a deschis el acest subiect, cert este ca mi s-a parut deplasat, dar nu am vrut sa judec eu un batranel. Totusi, cand mi-a oferit o geanta “cadou”, am inteles ca trebuie sa plec cat mai repede.
Ziua urmatoare a trebuit sa ma duc din nou acolo, ca sa imi iau geaca reparata. Este o casuta mica, la strada. Am intrat, iar el a inchis usa dupa mine, lucru care m-a alertat foarte tare pentru ca usa aceea sta tot timpul deschisa cand este el acolo. Apoi s-a apropiat de mine si imi vorbea si imi zambea foarte de aproape. Imi venea sa o iau la fuga, dar nu aveam pe unde pentru ca el statea in dreptul usii inchise. L-am platit, mi-am luat geaca si am tot incercat sa ii scurtez vorba, spunandu-i ca ma grabesc sa ajung la birou. S-a dat din usa, dar nu m-a lasat sa trec pana nu m-a pupat. Pe gura.
A fost ingrozitor, mai ales pentru ca nu intelegeam cum poate un om atat de batran (cred ca are peste 70 de ani) sa faca asa ceva. O perioada am crezut ca poate a fost vina mea, ca m-am purtat prea dragut. Ma simteam rusinata si scarbita in acelasi timp. Si imi spuneam ca pana la urma nu e mare lucru. Dar este: cineva a abuzat de increderea mea si a facut ceva impotriva dorintei mele.
As vrea ca oamenii sa stie ca femeile nu sunt niste obiecte, ca au emotii, dorinte, frici. Da, noi suntem mai vulnerabile si de aceea avem nevoie de egalitate intre sexe: femeile au dreptul de a fi respectate la fel de mult ca si barbatii.
Sunt multe de spus, dar mesajul meu este in primul rand catre femei: noi avem acel al saselea simt, noi avem o intuitie extraordinara, iar atunci cand ni se pare ca e ceva in neregula, nu ni se pare, chiar asa el. Aveti incredere in voi!