Simona: claxoane si “frumoaso, hai ca te duc eu unde ai nevoie. Hai, urca! URCAA!”

Dupa trei saptamani continue de raceala, nu sunt in forma deloc. Pacat ca barbatii care aleg sa hartuiasca nu hiberneaza iarna.. ah, ce frumos ar fi! Dar hartuitorii nu iau pauza niciodata.
Am iesit sa-mi iau Nurofen. Traversez cu pasi de furnica (poleiul, febra, frigul) pe verde si pe trecere. Prima masina opreste, a doua vireaza dreapta si opreste la cativa cm de piciorul meu. Soferul incepe sa claxoneze, scoate capul pe geam si striga inspre mine “frumoaso, hai ca te duc eu unde ai nevoie. Hai, urca! URCAA!”. Ce sa zic? Sunt atat de ragusita inca chiar daca as fi ridicat tonul nu m-ar fi auzit. De data asta am ales sa nu-i raspund. Continuarea: a claxonat cu maxim de nesimtire pana am traversat si apoi mi-a strigat ca sunt o proasta :))

Si experienta asta vine dupa ce saptamana trecuta, tot racita, tot cu febra… O straduta ingusta. Traversez pe trecere. Vine o masina, claxoneaza insistent, opreste pe trecere, langa mine. Ma opresc nestiind de ce claxona. M-am gandit ca mi-a cazut ceva si omul era atat de dragut incat sa-mi atraga atentia. Dar nici vorba! Soferul se intinde, deschide portiera si imi zice “hai, urca! Mergi cu mine.” si ranjeste libidinos. Desigur ca avea nevoie sa primeasca un raspuns pe masura. Si desigur ca nu i-a convenit si tot el s-a simtit indreptatit sa ma injure..

Hartuirea stradala nu are legatura cu vremea, cu imbracamintea femeilor, cu anumite locuri. Haideti sa nu mai scuzam violenta!

#HollabackRomania, #hartuirestradala